Yorkie.ro » Carti

Capra cu trei iezi

admin — Fri, 18 Sep 2009 13:15:51 +0000

Era odata o capra care avea trei iezi. Iedul cel mare si cu cel mijlociu dau prin bat de obraznici ce erau; iara cel mic era harnic si cuminte. Vorba ceea: “Sunt cinci degete la o mana si nu seamana toate unul cu altul”.
intr-o zi, capra cheama iezii de pe-afara si le zice:
- Dragii mamei copilasi! Eu ma duc in padure ca sa mai aduc ceva de-a mancarii. Dar voi incuieti usa dupa mine, ascultati unul de altul, si sa nu cumva sa deschideti pana ce nu-ti auzi glasul meu. Cand voi veni eu, am sa va dau de stire, ca sa ma cunoasteti, si am sa va spun asa:
Trei iezi cucuieti,
Usa mamei descuieti!
Ca mama v-aduce voua:
Frunze-n buze,
Lapte-n tate,
Drob de sare
in spinare,
Malaies
in calcaies,
Smoc de flori
Pe subsuori.
Auzit-ati ce-am spus eu?
- Da, mamuca, zisera iezii.
- Pot sa am nadejde in voi?
- Sa n-ai nici o grija, mamuca, apucara cu gura inainte cei mai mari. Noi suntem odata baieti, si ce-am vorbit odata vorbit ramane.
- Daca-i asa, apoi veniti sa va sarute mama! Dumnezeu sa va apere de cele rele, si mai ramaneti cu bine!
- Mergi sanatoasa, mamuca, zise cel mic, cu lacrimi in ochi, si Dumnezeu sa-ti ajute ca sa te intoarne cu bine si sa ne-aduci demancare.
Apoi capra iese si se duce in treaba ei. Iar iezii inchid usa dupa dansa si trag zavorul. Dar vorba veche: “Peretii au urechi si ferestrele ochi”. Un dusman de lup – s-apoi stiti care? – chiar cumatrul caprei, care de mult pandea vreme cu prilej ca sa pape iezii, tragea cu urechea la peretele din dosul casei, cand vorbea capra cu dansii.
“Bun! zise el in gandul sau. Ia, acu mi-e timpul!… De i-ar impinge pacatul sa-mi deschida usa, halal sa-mi fie! Stiu ca i-as carnosi si i-as jumuli!” Cum zice, si vine la usa: si cum vine, si incepe:
Trei iezi cucuieti,
Mamei usa descuieti!
Ca mama v-aduce voua:
Frunze-n buze,
Lapte-n tate,
Drob de sare
in spinare,
Malaies
in calcaies,
Smoc de flori
Pe subsuori.
- Hai! deschideti cu fuga, dragii mamei, cu fuga!
- Ia! baieti, zise cel mai mare, sariti si deschideti usa, ca vine mama cu demancare.
- Saracutul de mine! zise cel mic. Sa nu cumva sa faceti pozna sa deschideti, ca-i vai de noi! Asta nu-i mamuca. Eu o cunosc de pe glas; glasul ei nu-i asa de gros si ragusit, ci-i mai subtire si mai frumos!
Lupul, auzind aceste, se duse la un fierar si puse sa-i ascute limba si dintii, pentru a-si subtia glasul, s-apoi, intorcandu-se, incepu iar:
Trei iezi cucuieti,
Mamei usa descuieti!…
- Ei, vedeti, zise iarasi cel mare; daca ma potrivesc eu voua? Nu-i mamuca, nu-i mamuca! D-apoi cine-i daca nu-i ea?! Ca doar si eu am urechi! Ma duc sa-i deschid.
- Badica! badica! zise iarasi cel mic. Ascultati-ma si pe mine! Poate mai de-apoi a veni cineva s-a zice:
Deschideti usa,
Ca vine matusa!
s-atunci voi trebuie numaidecat sa deschideti?
- D-apoi nu stiti ca matusa-i moarta de cand lupii albi si s-a facut oale si ulcioare, sarmana?
- Apoi, da! nu spun eu bine? zise cel mare. Ia, de-atunci e rau in lume, de cand a ajuns coada sa fie cap… Daca te-i potrivi tu acestora, ii tinea mult si bine pe mamuca afara. Eu, unul, ma duc sa deschid.
Atunci mezinul se vara iute in horn si, sprijinit cu picioarele de prichici si cu nasul de funingine, tace ca pestele si tremura ca varga de frica. Dar frica-i din rai, sarmana! Asemene cel mijlociu, tusti! iute sub un chersin: se-nghemuieste amlo cum poate, tace ca pamantul si-i tremura carnea pe dansul de frica: Fuga-i rusinoasa, da-i sanatoasa!… insa cel mare se da dupa usa si – sa traga, sa nu traga? – in sfarsit, trage zavorul… Cand iaca!… ce sa vada? S-apoi mai are cand vedea?… caci lupului ii scaparau ochii si-i sfaraia gatlejul de flamand ce era. Si, nici una, nici doua, hat! pe ied de gat, ii rateaza capul pe loc si-l mananca asa de iute si cu asa pofta, de-ti parea ca nici pe-o masea n-are ce pune. Apoi se linge frumusel pe bot si incepe a se invarti prin casa cu neastampar, zicand:
- Nu stiu, parerea m-a amagit, ori am auzit mai multe glasuri? Dar ce Dumnezeu? Parc-au intrat in pamant… Unde sa fie, unde sa fie? Se iteste el pe colo, se iteste pe dinmlo, dar pace buna! iezii nu-s nicaieri!
- Ma!… ca mare minune-i si astal.. dar nici acasa n-am de coasa… ia sa mai odihnesc oleaca aste batranete!
Apoi se indoaie de sele cam cu greu, si se pune pe chersin. Si cand s-a pus pe chersin, nu stiu cum s-a facut, ori ca chersinul a crapat, ori cumatrul a stranutat… Atunci iedul de sub chersin, sa nu taca? – il pastea pacatul si-l manca spinarea, saracutul!
- Sa-ti fie de bine, nanasule!
- A!… ghidi! ghidi! ghidusi ce esti! Aici mi-ai fost? Ia vina-ncoace la nanaselul, sa te pupe el!
Apoi ridica chersinul binisor, insfaca iedul de urechi si-l fiocaieste si-l jumuleste si pe acela de-i merg petecele!… Vorba ceea: “Ca toata pasarea pe limba ei piere”.
Pe urma se mai invarte cat se mai invarte prin casa, doar a mai gasi ceva, dar nu gaseste nimic, caci iedul cel cuminte tacea molcum in horn, cum tace pestele in bors la foc. Daca vede lupul si vede ca nu mai gaseste nimic, isi pune in gand una: asaza cele doua capete cu dintii ranjiti in feresti, de ti se parea ca radeau; pe urma unge toti peretii cu sange, ca sa faca si mai mult in ciuda caprei, s-apoi iese si-si cauta de drum. Cum a iesit dusmanul din casa, iedul cel mic se da iute jos din horn si incuie usa bine. Apoi incepe a se scarmana de cap si a plange cu amar dupa fratiorii sai.
- Dragutii mei fratiori! De nu s-ar fi induplecat, lupul nu i-ar fi mancat! Si biata mama nu stie de asta mare urgie ce-a venit pe capul ei! Si boceste el si boceste pana il apuca lesin! Dar ce era sa le faca? Vina nu era a lui, si ce-au cautat pe nas le-a dat.
Cand jelea el asa, iaca si capra venea cat putea, incarcata cu de-a mancarii si gafuind. Si cum venea, cat de colo vede cele doua capete, cu dintii ranjiti, in feresti.
- Dragii mamucutei, dragi! Cum asteapta ei cu bucurie si-mi rad inainte cand ma vad!
Baietii mamei, baieti,
Frumusei si cucuieti!
Bucuria caprei nu era proasta. Dar cand s-apropie bine, ce sa vada?
Un fior rece ca gheata ii trece prin vine, picioarele i se taie, un tremur o cuprinde in tot trupul, si ochii i se painjinesc. Si ce era nu era a bine!… Ea insa tot merge pan’ la usa, cum poate, crezand ca parerea o insala… si cum ajunge, si incepe:
Trei iezi cucuieti,
Mamei usa descuieti!
Ca mama v-aduce voua:
Frunze-n buze,
Lapte-n tate,
Drob de sare
in spinare,
Malaies
in calcaies,
Smoc de flori
Pe subsuori.
Atunci iedul mezin – care acum era si cel dintai si cel de pe urma – sare iute si-i deschide usa. Apoi s-arunca in bratele mane-sa si cu lacrimi de sange incepe a-i spune:
- Mamuca, mamuca, uite ce am patit noi. Mare foc si potop au cazut pe capul nostru!
Capra atunci, holband ochii lung prin casa, o cuprinde spaima si ramane incremenita!… Dar mai pe urma, imbarbatandu-se, si-a mai venit putin in fire s-a intrebat:
- Da’ ce-a fost aici, copile?
- Ce sa fie, mamuca? Ia, cum te-ai dus d-ta de-acasa, n-a trecut tocmai mult si iaca cineva s-aude batand la usa si spunand:
Trei iezi cucuieti,
Mamei usa descuieti…
- Si frate-meu cel mare, natang si neastamparat cum il stii, fuga la usa sa deschida.
- S-atunci?…
- Atunci, eu m-am varat iute in horn, si frate-meu cel mijlociu sub chersin, iara cel mare, dupa cum iti spun, se da cu nepasare dupa usa si trage zavorul!…
- S-atunci?…
- Atunci, grozavie mare! Nanasul nostru si prietenul d-tale, cumatrul lup, se si arata in prag!
- Cine? Cumatrul meu? El? Care s-a jurat pe parul sau ca nu mi-a speria copilasii niciodata?
- Apoi da, mama! Cum vezi, i-a umplut de sparieti!
- Ei las’ ca l-oi invata eu! Daca ma vede ca-s o vaduva sarmana, si c-o casa de copii, apoi trebuie sa-si bata joc de casa mea? si pe voi sa va puie la pastrama? Nici o fapta fara plata… Ticalosul si mangositul! inca se ranjea la mine cateodata si-mi facea cu maseaua… Apoi doar eu nu-s de-acelea de care crede el: n-am sarit peste garduri niciodata de cand sunt. Ei, taci, cumatre, ca te-oi dobzala eu! Cu mine ti-ai pus boii in plug? Apoi, tine minte ca ai sa-i scoti fara coarne!
- Of, mamuca, of! Mai bine taci si lasa-l in plata lui Dumnezeu! Ca stii ca este o vorba:”Nici pe dracul sa-l vezi, da’ nici cruce sa-ti faci!”
- Ba nu, dragul mamei! “Ca pana la Dumnezeu, sfintii iti iau sufletul.” S-apoi tine tu minte, copile, ce-ti spun eu: ca de i-a mai da lui nasul sa mai miroase pe-aici, apoi las’!… Numai tu, sa nu cumva sa te rasufii cuiva, ca sa prinda el de veste.
Si de-atunci cauta si ea vreme cu prilej ca sa faca pe obraz cumatrusau. Se pune ea pe ganduri si sta in cumpene, cum sa dreaga si ce sa-i faca?
“Aha! ia, acu i-am gasit leacul, zise ea in gandul sau. Taci! Ca i-oi face eu cumatrului una de si-a musca labele!”
Aproape de casa ei era o groapa adanca; acolo-i nadejdea caprei.
- La cada cu dubala, cumatre lup, ca nu-i de chip!… Ia, de-acu sa-ncepe fapta: Hai la treaba, cumatrita, ca lupul ti-a dat de lucru! Si asa zicand, pune poalele-n brau, isi sufleca manecile, atata focul si s-apuca de facut bucate. Face ea sarmale, face plachie, face alivenci, face pasca cu smantana si cu oua si fel de fel de bucate. Apoi umple groapa cu jaratic si cu lemne putregaioase, ca sa arda focul mocnit. Dupa asta asaza o leasa de nuiele numai intinata si niste frunzari peste dansa; peste frunzari toarna tarna si peste tarna asterne o rogojina. Apoi face un scauies de ceara anume pentru lup. Pe urma lasa bucatele la foc sa fiarba si se duce prin padure sa caute pe cumatru-sau si sa-l pofteasca la praznic. Merge ea cat merge prin codru, pana ce da de-o prapastie grozava si intunecoasa si pe-o tiharaie da cu crucea peste lup.
- Buna vremea, cumatro! Da’ ce vant te-a abatut pe-aici?
- Buna sa-ti fie inima, cumatre, cum ti-i cautatura… apoi da, nu stii d-ta ca nevoia te duce pe unde nu ti-i voia? Ia, nu stiu cine-a fost pe la mine acasa in lipsa mea, ca stiu ca mi-a facut-o buna!
- Ca ce fel, cumatrita draga?
- Ia, a gasit iezii singurei, i-a ucis si i-a crampotit, de le-am plans de mila! Numai vaduva sa nu mai fie cineva!
- Da’ nu mai spune, cumatra!
- Apoi de-acum, ori sa spun, ori sa nu mai spun, ca totuna mi-e. Ei, mititeii, s-au dus catre Domnul, si datoria ne face sa le cautam de suflet. De aceea am facut si eu un praznic, dupa puterea mea, si am gasit de cuviinta sa te poftesc si pe d-ta, cumatre; ca sa ma mai mangai…
- Bucuros, draga cumatra, dar mai bucuros eram cand m-ai fi chemat la nunta.
- Te cred, cumatre, d-apoi, da, nu-i cum vrem noi, ci-i cum vrea Cel-de-sus.
Apoi capra porneste inainte plangand, si lupul dupa dansa, prefacandu-se ca plange.
- Doamne, cumatre, Doamne! zise capra suspinand. De ce ti-e mai drag in lume tocmai de-aceea n-ai parte…
- Apoi da, cumatra, cand ar sti omul ce-ar pati, dinainte s-ar pazi. Nu-ti face si d-ta atata inima rea, ca odata avem sa mergem cu totii acolo.
- Asa este, cumatre, nu-i vorba. Dar sarmanii gagalici, de cruzi s-au mai dus!
- Apoi da, cumatra, se vede ca si lui Dumnezeu ii plac tot puisori de cei mai tineri.
- Apoi, daca i-ar fi luat Dumnezeu, ce ti-ar fi? D-apoi asa?…
- Doamne, cumatra, Doamne! Oi face si eu ca prostul… Oare nu cumva nenea Martin a dat raita pe la d-ta pe-acasa? Ca mi-aduc aminte ca acu ca l-am intalnit odata prin zmeuris; si mi-a spus ca daca-ai vrea d-ta sa-i dai un baiat, sa-l invete cojocaria. Si din vorba-n vorba, din una-n alta, ajung pan-acasa la cumatra!
- Ia poftim, cumatre, zise ea luand scauiesul si punandu-l deasupra groapei cu pricina, sezi cole si sa ospatezi oleaca din ceea ce ne-a dat Dumnezeu!
Rastoarna apoi sarmalele in strachina si i le pune dinainte. Atunci lupul nostru incepe a manca halpov; si gogalt, gogalt, gogalt, ii mergeau sarmalele intregi pe gat.
- Dumnezeu sa ierte pe cei raposati, cumatra, ca bune sarmale ai mai facut!
Si cum ospata el, buf! cade fara sine in groapa cu jaratic, caci scauiesul de ceara s-a topit, si leasa de pe groapa nu era bine sprijinita: nici mai bine, nici mai rau, ca pentru cumatru.
- Ei, ei! Acum scoate, lupe, ce-ai mancat! Cu capra ti-ai pus in card? Capra ti-a venit de hac!
- Valeu, cumatra, talpele mele! Ma rog, scoate-ma, ca-mi arde inima-n mine!
- Ba nu, cumatre; c-asa mi-a ars si mie inima dupa iezisorii mei! Lui Dumnezeu ii plac pui de cei mai tineri; mie insa-mi plac si de isti mai batrani, numai sa fie bine fripti; stii, cole, sa treaca focul printr-insii.
- Cumatra, ma parlesc, ard de tot, mor, nu ma lasa!
- Arzi, cumatre, mori, ca nici viu nu esti bun! De-abia i-a mai trece baietelului istuia de speriat, ca mult par imi trebuia de la tine ca sa-l afum! Ti-aduci aminte, dihanie rautacioasa si spurcata, cand mi te-ai jurat pe parul tau? Si bine mi-ai mancat iezisorii!
- Ma ustura inima-n mine, cumatra! ma rog, scoate-ma si nu-ti mai face atata osanda cu mine!
- Moarte pentru moarte, cumatre, arsura pentru arsura, ca bineo mai plesnisi dinioare cu cuvinte din scriptura!
Dupa aceasta, capra si cu iedul au luat o capita de fan s-au aruncat-o peste dansul, in groapa, ca sa se mai potoleasca focul. Apoi, la urma urmelor, napadira asupra lui si-i mai trantira in cap cu bolovani si cu ce-au apucat, pana-l omorara de tot. Si asa s-a pagubit sarmana capra si de cei doi iezi, da’ si de cumatru-sau lupul pagubasa a ramas, si pagubasa sa fie!
Si auzind caprele din vecinatate de una ca aceasta, tare le-a mai parut bine! Si s-au adunat cu toatele la priveghi si unde nu s-au asternut pe mancare si pe baute, veselindu-se impreuna…
Si eram si eu acolo de fata, si-ndata dupa aceea am incalecat iute pe-o sa s-am venit de v-am spus povestea asa, s-am mai incalecat pe-o roata si v-am spus jitia toata; si unde n-am mai incalecat si pe-o capsuna si v-am spus, oameni buni, o mare si gogonata minciuna!

Cartea Soţia călătorului în timp

admin — Sat, 08 Aug 2009 12:50:09 +0000

Ieri am terminat de citit aceasta carte , o carte care prezinta povestea de dragoste a lui Henry si Clare , de la primele momente petrecute impreună pâna la ultimul moment . Henry este călător in timp , neputînd sa se stăpâneasca , iar Clare este fata pe care o cunoaşte de când ea avea şase ani .

Pe 06.11.2009 va aparea si filmul :

The Time Traveler’s Wife este ecranizarea pentru marele ecran a best-seller-ului cu titlu omonim, despre o iubire care transcende timpul. Clare l-a iubit pe Henry pe parcursul întregii sale vieți. Ea crede că destinul lor este să fie împreună, chiar dacă ea nu are niciun control asupra momentului când iar vor fi separați. Henry este un călător în timp, blestemat să-și trăiască viața în mai multe dimensiuni ale timpului. În ciuda faptului că despărțirile au loc fără niciun avertisment, Clare încearcă să-și construiască o viață cu singura și unica ei iubire. – Cinemagia

Review : Imaginea de ansamblu de Ben Carson

admin — Thu, 02 Jul 2009 20:22:43 +0000

De curand am terminat de citit o alta carte scrisa de Ben Carson : Imaginea de ansamblu ( in engleza : The Big Picture ) .
Am sa transcriu un fragment foarte interesant din capitolul 9 , “Prioritati si Alegeri ”

RECOMPENSA INTARZIATA :

” Smecherii din toate scolile sunt cei acre au fost deja cooptati intr-o echipa universitara de sport – daca nu in mai multe . Se imbraca la ultima moda, cunost toate hiturile si pot spune totul despre cele mai dure filme .Conduc masini scumpe si par sa agate o multime de fete frumoase .
Tocilarii sunt cei care intotdeauna cara dupa ei un brat de carti ,avand si mai multe in rucsac . Poarta haine curate si , deseori , ochelari mari cu lentile groase . Sunt capabili sa inteleaga chiar si experimentele stintifice . Calatoresc cu autobuzul scolii sau ,chiar mai rau , ii aduc parintii cu masina . Cele mai populare fete n-ar sta nici moarte de vorba cu ei pe hol , intre ore .
Anii trec si momentul absolvirii se apropie . De obicei , smecherul nu are rezultate foarte bune la invatatura , dar reuseste sa isi ia un serviciu la restaurantul fast-food din oras, unde serveste toata ziua hamburgeri si e in asteptare de clienti . Tocilarul , care a obtinut o bursa , pleaca la facultate .
Trec alti cativa ani . Smecherul inca mai invarte hamburgeri . Poate ca deja a fost promovat in postul de sef de tura . Fetele care intra sa manance il observa si ii zambesc . Este inca smecher .
Tocilarul termina facultatea cu note foarte bune . Inca de la absolvire primeste oferta unui loc de munca la o companie din top 500 . Cu primul salariu merge la oftalmolog si-si schimba acei ochelari vechi si grosi cu niste lentile de contact. In drum , se opreste pe la croitor si-si ridica cele cateva costume elegante .Dupa ce economiseste ceva din primele salarii , merge si-si achita pe loc un Lexus nou nout. Cand merge acasa sa isi viziteze parintii , toate domnisoarele din cartier spun : ” hei , nu cumva ne cunostem de undeva ?” Dintr-o data ele nu mai sunt interesate sa stea de vorba cu tipul din spatele tejghelei de la fast-food.
Primul baiat – cel smecher- avea totul in liceu , dar cu ce s-a ales din toate acelea ?
Celalalt nu era smecher deloc – el se concentra asupra viitorului . Unde a ajuns pe termen lung? ” Ben Carson

Zori de Zi – Cartea tradusa in romana ( Twilight)

admin — Wed, 10 Jun 2009 10:22:58 +0000

Zori de zi de Stephenie Meyer

Cartea Zori de Zi a fost tradusa in limba romana .

Cartea se poate cumpara dupa 12 iunie din orice librarie .

http://www.librarie.net/carti/119377/Zori-Stephenie-Meyer la pretul de 49,49 LEI

Cartea ZORI DE ZI de Stephenie Meyer

admin — Tue, 09 Jun 2009 21:32:55 +0000

Cartea este deja tradusa si se gaseste in format .PDF Cei de la editura RAO lucreaza la corectarea, editarea, tehnoredactarea cartii pana pe 12 iunie . O carte probabil la fel de captivanta ca si celelalte 3 volume din Amurg .

Cartea “Maini inzestrate” de Ben Carson

admin — Sun, 24 May 2009 18:55:13 +0000

” Maini inzestrate ” este o carte in care Ben Carson isi prezinta intreaga viata , incepind cu ziua in care a ramas doar cu mama si fratele sau pana cand a ajuns un neurochirurg de exceptie dintr-un copil sarac , “prost” ( fiind codasul clasei ) si negru ( crezand ca ” prostia ” si lenea lui nu pot fi vindecate din cauza rasei din care face parte ).
Se trage dintr-o familie saraca , mama sa intretinind toata familia din salariul ei de menajera .
Principalul “vinovat” pentru succesul si evolutia sa este mama , care vedea in fiecare zi lucrurile scumpe din casele celor pentru care ea lucra , spunindu-i lui Ben ca doar prin invatatura poate avea si el asa ceva .

Cartea are un pret foarte bun , putand fii cumparata cu 8 Roni de pe site-ul http://www.kerigma.ro/carti.php?detalii=20390

Am auzit ca s-a facut si un film dupa aceasta carte , dar inca nu l-am gasit :(

Carte Audio Suflete Tari de Camil Petrescu – MP3

admin — Wed, 20 May 2009 14:25:36 +0000

Suflete tari – Camil Petrescu