Jun.24, 2009 in Concurs

Chiar autoarea spune într-un interviu cum a luat naştere romanul: “Visul este foarte
bine conturat în capitolul al XIII-lea al cărţii. Încă mai am imaginea foarte clară
în minte. A fost un vis atât de ciudat, un vis din acela care mi-a lăsat senzaţia că
îl pot avea o singură dată în viaţă. Aveam imaginea unei pajişti poziţionate în
forma unui cerc perfect, în mijlocul căreia se aflau doi tineri prinşi într-o
conversaţie. Ea era comună, aproape neobservabilă. În schimb, el strălucea de-a
dreptul în lumina soarelui. Era superb. Era un vampir. Îi spunea fetei cât de mult
şi-a dorit să o omoare şi cu toate astea cât de mult o iubea. M-am trezit cu gândul
la ce aveau să-şi spună în continuare. Am notat repede întregul vis. Aşa a apărut
romanul Twilight.” Conversaţia şi capitolul XIII par a fi atât de scurte, dar atât
de multe se întâmplă în paginile sale. Folosind câteva cuvinte, Edward este imediat
cineva nou. El se referă la colegii lui ca fiind “acea clasă de copii”. Este acea
superioritate nevăzută care îl face să se simtă deasupra tuturor: faptul că el a
fost forţat să trăiască în toţi aceşti ani ca un adolescent normal. În acea luncă,
el îşi dă jos masca pe care a construit-o atât de minuţios pentru a-i dezvălui
Bellei secretele sale. El continuă să-i pună întrebări Bellei, vrând să ştie absolut
totul despre ea. Bella nu înţelege de ce i se acordă atâta atenţie, Edward fiind
fascinat de ea. În final, Edward îi spune ceea ce i-a ocupat gândurile în primele
300 de pagini ale romanului: “I couldn’t live with myself if I ever hurt you. You
don’t know how it’s tortured me…” Edward încă nu ştie cum să iubească pe cineva. În
ciuda acestui fapt, el acţionează într-o manieră foarte umană după ce vorbeşte cu
Bella în luncă şi fuge prin pădure ca un om al cavernelor care a întâlnit pentru
prima dată o femeie.